Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
skip to main |
skip to sidebar
poezii ale actorului Marcel Hârjoghe (n.1937 - d.1994)
Despre mine
- Marcel Hârjoghe
- Galati, Romania
- "De la Esop încoace, mi-e teamă de cuvinte. De rezonanța lor, de nevoia de slefuire până la răsunet. De neputința alegerii, de nefirescul întregirii. De agonia unui verb la timpul trecut, când vibrația e de o respirație, ca un fulger. Când începutul e cernit. S-a frânt la numai 57 de ani, unul dintre stâlpii de rezistență ai Teatrului Dramatic din Galați: Marcel Hârjoghe. Își așeza, tainic, temeiurile croirii celei de-a 34-a lumi de actor. Gongul n-a mai apucat să bată, cortina nu s-a ridicat, florile au avut altă menire. Îi întrupase, prin ani, pe Montague, pe Cadâr, pe Teapkin, pe Trahanache, adică pe Shakespeare, pe Victor Ion Popa, pe Gogol, pe Caragiale... Avea aerul unui sfinx, cu tăceri adânci, reverberante, cu gesturi seniorale, din altă lume parca. Meticulos, concentrat, de o disciplină a căutarii neistovită, cu un aer dostoievskian, într-o hartă prusacă a muncii de scenă. Hazardul îi dădea drept replică-cheie, în ultimul spectacol, Vizita bătrânei doamne, aproape un adagiu: "Nu știu dacă mă mai recunoaste cineva..." Mariana Purcarea Revista Teatrul Azi - 10.11.1994 contact: mh1937.1994@gmail.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu