Deschiderea ochiului

Peste cărți am furca mamei
Firul sprinten și isteț
Mâna ei a tors destinul
Să ne scape de îngheț.

Ochiul ei țesea lumină
Ca icoana din perete
Și-i tot ascultam povestea
Cu un băiat și două fete.

Tata se-ntorcea din iarnă
Cu tot viscolul în oase
Dar se încălzea văzându-și
Fetele așa frumoase.

Se uita la firul mamei
Surâzând și pe furiș
Câte planuri, câte visuri,
Un întreg păienjăniș!

Și când văd a lor iubire
Simplă ca un cald fior,
Stau furat de amintire,
În genunchi în fața lor.

București, 22 noiembrie 1990