Deschiderea ochiului

Peste cărți am furca mamei
Firul sprinten și isteț
Mâna ei a tors destinul
Să ne scape de îngheț.

Ochiul ei țesea lumină
Ca icoana din perete
Și-i tot ascultam povestea
Cu un băiat și două fete.

Tata se-ntorcea din iarnă
Cu tot viscolul în oase
Dar se încălzea văzându-și
Fetele așa frumoase.

Se uita la firul mamei
Surâzând și pe furiș
Câte planuri, câte visuri,
Un întreg păienjăniș!

Și când văd a lor iubire
Simplă ca un cald fior,
Stau furat de amintire,
În genunchi în fața lor.

București, 22 noiembrie 1990

Închiderea ochiului

Ce-i lumea asta-n care ochiul
Plutește-n lacrimi peste lucruri?

De-ar fi fost orb să nu cunoască

În jocul lumii noastre, trucuri.

Vai, nevederii dinlăuntru

În care toate curg firesc

Și-n care suflet nu există

S-aprindă rugul omenesc.

Iar care pleoapă vag cuprinde

Atâtea câte vor dispare

Când prăbuşit în tine însuţi

Trăiești o tragică sfidare.

Cum poți de-o zare-a te desparte,

De stele și de raze mii

Când peste tot ce-a fost o viață,

Vor râde-n soare balării?

Galați, 29 noiembrie 1990

Porc de câine

A fi porc - nu-i lucru mare.
Poți fi porc: porc prin născare
Sau, de n-ai obraz subțire,
Poți fi porc prin devenire.
Iar câine - la fel: sadea
Când te fată o cățea,
Sau când simți neîncetat
O nevoie de lătrat.

Dar să fii un porc de câine
Asta nu poate oricine.

Înafară de talent
trebuie să fii prudent
Și la ce bun har, prudență,
Dacă nu ai experiență?

Celui ce-ți e credincios
Să nu-i dai mereu de ros.
Dimpotrivă: dă-l la trap
Altfel ți se urcă-n cap.
De-și pierde cumva măsura,
Brusc să știi să-i închizi gura
Însă nu mai înainte
De-a avea, din timp, alt dinte
O rezervă - ce cu frică
Lângă tine se ridică!

A fi cu ochii în patru
E un fleac - vorbă de teatru-,
Cu ei cel puțin în șase
Să știi coase și descoase
Să știi s-asculți pe la uși,
S-asculți ori să-ți pui mănuși,
Să ajungi să nu mai vezi
Decât ce-ți place să crezi.
Să porți mereu altă haină
În burtă cu altă taină.
Să faci caz că ești ateu
Când simți buzunarul greu.
Să primești popă în casă
Când ai ani căzuți sub masă.
Cu ochiul stâng să ochești
Și cu dreptul să bocești.
Mâna stângă să răpuie,
Dreapta - răstignită-n cuie.
Să te plângă că ești pe moarte,
Să te ierte cei cu carte.

În sfârșit, nu e ușor
Să fii coadă de topor
Într-o lume de eroi
Din vechi face "idei noi".
Iată una - "cea mai nouă"
Fură cloșca de pe oua
Lăudând ouăle toate
Că au personalitate
Şi că ele nu mai vor
Cloşcă pe spinarea lor.
Doamne, în ograda lui
Numai cloşti şi numai pui.
Că inima-ţi zvâcneşte
Şi pleoapa se umezeşte.

A fi porc - nu-i lucru mare.
Poți fi porc: porc prin născare
Sau, de n-ai obraz subțire,
Poți fi porc prin devenire.
Iar câine - la fel: sadea
Când te fată o cățea,
Sau când simți neîncetat
O nevoie de lătrat.

Dar să fii un porc de câine
Asta nu poate oricine.

Galaţi, 23 decembrie 1977

Acasă

De-mi jucam o farsă, nu-mi dau seama,
Să mă ierte Bunul Dumnezeu:
Maica din icoană era mama,
Iar Iisus din brațe, eram eu!

Am crescut curat pe lângă casă
În grădina noastră era Rai!
Nu cunosc pe lume mai frumoasă,
Înflorire-a pomilor în mai.

Tata era umbră alburie,
O simțeam în noapte după geam
Și-adormeam în piept c-o bucurie
Ce de-atunci nicicând nu o mai am.

Unde ești tu casă părintească,
Cine zidul sfânt ți l-a surpat?
Vreau din nou măicuța să mă nască
În acel lăcaș ca un palat!

Galați, 5 februarie 1991

Mereu parinți iar ei mereu copii

Copiii mei, voi sunteți lângă mine
Vă strâng la piept, vă mângâi și vă sărut
Și-mi este dor de parcă v-am pierdut
Deși sunteți aici și vă văd bine.

Când sunt plecat la voi îmi este gândul
Iar când adorm întruna vă visez
Căci fără voi nimic nu are miez
Și sunt la față negru ca pământul.

Ce bine e c-afară e ninsoare
Că-n casă-i cald și bradul vă îmbie
Iar eu vă țin în brațe sub bărbie
Și mama-n ochi e numai sărbătoare.

Cum să opresc această clipă sfântă
Când noi suntem părinți, iar ei copii,
Când suntem brazi ce poartă-n ei făclii
Iluminați de taine ce cuvânta?

Oprește, Doamne, clipa asta sfântă
Când ei nu sunt decât curați copii
Ce cred în Moș Crăciun și-n jucării
Și nu știu pe părinți ce îi framântă.

Galați, 30 decembrie 1980

Meșterul Manole

1. 
   
   Victorie din orice înfrângere,
   E al fiinţei veşnic învăţ.
2. În zidirea oricărui răsfăţ
3. Se aude o plângere.

Galaţi, 22 iunie 1986