Acasă

De-mi jucam o farsă, nu-mi dau seama,
Să mă ierte Bunul Dumnezeu:
Maica din icoană era mama,
Iar Iisus din brațe, eram eu!

Am crescut curat pe lângă casă
În grădina noastră era Rai!
Nu cunosc pe lume mai frumoasă,
Înflorire-a pomilor în mai.

Tata era umbră alburie,
O simțeam în noapte după geam
Și-adormeam în piept c-o bucurie
Ce de-atunci nicicând nu o mai am.

Unde ești tu casă părintească,
Cine zidul sfânt ți l-a surpat?
Vreau din nou măicuța să mă nască
În acel lăcaș ca un palat!

Galați, 5 februarie 1991