Vă strâng la piept, vă mângâi și vă sărut
Și-mi este dor de parcă v-am pierdut
Deși sunteți aici și vă văd bine.
Când sunt plecat la voi îmi este gândul
Iar când adorm întruna vă visez
Căci fără voi nimic nu are miez
Și sunt la față negru ca pământul.
Ce bine e c-afară e ninsoare
Că-n casă-i cald și bradul vă îmbie
Iar eu vă țin în brațe sub bărbie
Și mama-n ochi e numai sărbătoare.
Cum să opresc această clipă sfântă
Când noi suntem părinți, iar ei copii,
Când suntem brazi ce poartă-n ei făclii
Iluminați de taine ce cuvânta?
Oprește, Doamne, clipa asta sfântă
Când ei nu sunt decât curați copii
Ce cred în Moș Crăciun și-n jucării
Și nu știu pe părinți ce îi framântă.
Galați, 30 decembrie 1980
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu