Închiderea ochiului

Ce-i lumea asta-n care ochiul
Plutește-n lacrimi peste lucruri?

De-ar fi fost orb să nu cunoască

În jocul lumii noastre, trucuri.

Vai, nevederii dinlăuntru

În care toate curg firesc

Și-n care suflet nu există

S-aprindă rugul omenesc.

Iar care pleoapă vag cuprinde

Atâtea câte vor dispare

Când prăbuşit în tine însuţi

Trăiești o tragică sfidare.

Cum poți de-o zare-a te desparte,

De stele și de raze mii

Când peste tot ce-a fost o viață,

Vor râde-n soare balării?

Galați, 29 noiembrie 1990