De-ar trăi azi Eminescu...

De-ar trăi azi Eminescu
Ar cădea-n extaz prin ode?
Sau Arhanghelul iubirii
Ar tuna și-ar fulgera?
Pace cu războiul zilnic
Dus de lungi miriapode
Ce ne calcă demnitatea,
Pace el n-ar încheia.

El e flacăra iubirii
Și a setei de dreptate,
Lira-i care mișcă pietre
E un paloș al mâniei.
Eu îl văd pe-o șa de munte
Ridicând cetăți și sate
Și chemând toți voievozii
La-mplinirea datoriei.

Glasul inimii curate
A poetului ce plânge
Înfioară stânci și codri
Și cutremură Carpații;
Prea ne-au umilit barbarii
Și-am vărsat atâta sânge
Să nu-și salte fruntea mândri
Toți copiii și bărbații.

De la Nistru pân` la Tisa
Nu mai e nimica verde,
Pân ` și bradul nostru falnic
E albit de viscol mare,
Dar e treaz în rădăcină
Dorul sfânt, - căci nu se pierde
Visul tău de libertate
Dacie nemuritoare!

El e flacăra iubirii
Și a setei de dreptate,
Lira-i care mișcă pietre
E un paloș al mâniei.
Eu îl văd pe-o șa de munte
Ridicând cetăți și sate
Și chemând toți voievozii
La-mplinirea datoriei.

Vino, Ștefan, Domn cel Mare
Și Mihai, o, bravul Domn,
Cantemir și Iancu, Țepeș,
Neamul tot sculat din somn,
Vino Decebal, Traiane
Cu urmașii voștri toți
ca să scape tot românul
Și de trântori și de hoți!

Să domnească limba noastră,
Datină și obicei,
Să nu fim străini în țară
Și stăpâni să fie ei,
Ei, ce fără pic de milă
Ciopârțiră România
Și vorbind de libertate
S-au întins mereu ca râia.

Trei culori, atât de sfinte
Pentru cei ce s-au jertfit
De la Domn pân` la opincă,
Tot poporul obidit
Ajunseseră străine
Chiar în propria lor țară,
Și în locul lor barbarii,
Un alt imn ne învățară.

Măi muntene, măi române
Din Moldova și Ardeal,
Doar uniți suntem poporul
Lui Traian și decebal!
Faceți iar Unirea Mare
Cea pohtită de Mihai,
Ca-ntr-o iarna cu mult soare,
Cu mult cântec și alai!

Suceava - în cadrul Muzeului de Istorie, 20 noiembrie 1988